Articole |
25/11/2019

Radu Ghiurcanaș, sub îndrumarea doamnei profesor Hînză Valeria, a obținut premiul III, la concursul „Dobrogea de azi privind spre viitor”. Premiul a fost înmânat la Colegiul de Arte „Regina Maria”, de Prefectul Județului Constanța și de Președintele Consiliului Județean Constanța.
Vă împărtășim un fragment din eseul lui Radu:

„CĂLĂTORIE ÎN TIMP DIN ȚARA SOARELUI
Teza pusă în discuție în prezentul eseu dezvoltă ideea unui loc al contrastelor, cu răsărituri inedite și încărcate de însemnătate, peste care timpul și-a pus amprenta dezvoltând un adevărat centru intercultural în care fiecare nuanță a pictat un apus unic și a realizat o Dobroge ce poate privi spre un viitor despre care tindem să fie strălucit, proiectat pe un cer albastru, în țara soarelui, în care putem vedea de la roșu aprins până la violetul palid, dar totul depinde de dorința aprinsă a unui popor romanizat de a cunoaște apogeul contemporan. Pentru început, vă propun a înțelege ce presupune Dobrogea, astăzi, iar pentru aceasta, cred că este esențial să cunoaștem cum a decurs călătoria până aici. Altfel, ne putem asemăna cu o trestie cugetătoare pe care vântul o risipește în toate direcțiile. Iar dacă trecem peste această etapă, precum un copil care descoperă cum se fac primii pași în anii formării, putem observa că viitorul, deseori interpretabil și reinterpretabil, însumează un teritoriu de referință între Dunăre și mare, din care pot lua naștere adevărate tezaure de cultură, tehnologie și cunoaștere. Prin urmare, purtând amprenta grecilor coloniști, dobrogea are o istorie “de două ori milenară”, despre ea vorbind mulți intelectuali, intrând în istoria literaturii universale prin opera poetului latin Publius Ovidius Naso. Chiar dacă în vremea aceea, teritoriul nu purta decat pecetea unui “emporium”, o cetate neînsemnată, în secolele urmatoare, Tomis va ajunge să cunoască o mare înflorire economică și culturală, devenind chiar o metropolă și un centru eclesiastic al creștinității orientale. Mai mult decât atât, mai tarziu, invaziile nord-pontice ce au venit în valuri successive, vreme de un mileniu au transformat teritoriul în ruină, pentru ca în secolul al XIX-lea, călătorii străini să-l descrie ca pe un sătuc dezolant.”