Apariția acestei lucrări este în momentul de față necesară și oportună pentru a cunoaște începuturile învățământului mediu de marină din România. Au mai existat inițiative de a aborda acest subiect, dar au fost doar punctuale. Cercetarea temei de data aceasta se dorește a fi mai aprofundată. Începuturile au fost legate de înființarea Școlii Copiilor de Marină, care s-a organizat prima dată la Țiglina – Galați. Au existat mai multe momente ale reorganizării acesteia în condițiile introducerii unor măsuri de reformă. Uneori și-a schimbat locația. Profesorii au urmat instituția, plecând de la Țiglina, la Constanța. De fiecare dată au rămas regrete ale celor implicați și promisiuni făcute că se va reveni asupra deciziei. Din păcate, astfel de măsuri au contribuit la pierderea patrimoniului, a detașării unor cadre didactice și militare care își aduseseră contribuția la bunul mers al educației militare marinărești.
De ce se numea Școala copiilor de marină? Pentru că această instituție avea în vedere școlarizarea copiilor militarilor căzuți în luptă, a militarilor în activitate, iar mai apoi a celor care doreau cu ardoare să urmeze o carieră militară în domeniul maritim. Nu trebuie să ne imaginăm că exista o concurență foarte mare între candidați. De multe ori nu erau atât de mulți candidați încât să fie acoperite locurile scoase la concurs. În acele condiții se organizau alte sesiuni de examene de admitere, pentru ca locurile să poată fi ocupate. Nu se făcea rabat de la calitatea celor selecționați. Instituția avea nevoie de elevi serioși, devotați și responsabili. Clasele funcționau și cu elevi mai puțini decât erau prevăzuți în planurile de școlaizare ale Ministerului de Răzbel.
Am avut în vedere activitatea instituției în perioada antebelică și în cea interbelică, când instituția a cunoscut organizarea inițială, iar mai apoi reorganizare.
Lucrarea se dorește a aduce un omagiu și o recunoaștere a meritelor celor care s-au implicat în activitatea de educare a generații întregi de marinari, mai cu seamă la începuturile acestui tip de educație primară militară, marinărească.
Rezultatele obținute au contribuit la plasarea școlii în galeria școlilor de elită, atât la nivel județean, cât și la nivel național.
După anul 1950, odată cu noul regim politic impus, instituția va fi mutată din nou la Galați, unde va funcționa timp de un deceniu, iar mai apoi se va reînființa sub numele de Liceul Militar de Marină Alexandru Ioan Cuza de la Constanța în anul 1973, când erau preluate tradițiile și moștenirea Liceului Militar de la Galați.
După două dedenii de inactivitate se reînființa Colegiul Național Militar Alexandru Ioan Cuza Constanța care a preluat tradițiile Școlii Copiilor de Marină de la Țiglina și pe ale celei de la Constanța, precum și a tuturor celorlalte instituții, inclusiv a celor două instituții menționate anterior. Data de 3 octombrie a devenit ziua școlii, fiind data decretului MS Regele Carol I, care înființa celebra școală marinărească de la Țiglina.
În demersul nostru am avut în vedere folosirea unor elemente edite și inedite, a unor surse arhivistice, a unor lucrări generale și speciale, a unor registre istorice care scot în evidență parcursul instituției în perioada de timp amintită. Informația a fost completată cu fotografiii sugestive pentru anumite perioade și a unor personalități care și-au pus amprenta asupra evoluției instituțiilor din care au făcut parte. Cu toate acestea, nu există o abundență de informații cu privire la trecut școlii. De aceea, munca de cercetare a fost destul de anevoioasă, uneori fiind foarte greu de acoperit anumite perioade, din lipsa oricăror informații.
La o primă răsfoire a lucrării ies în evidență mari personalități ale istoriei marinărești din țara noastră, care au debutat în carieră, la Școala Copiilor de Marină. Putem spune că aceste cadre militare au debutat în carieră, în această instituție, ce poate fi considerată o rampă de lansare în cariera militară. Ulterior vor fi detașate, vor ocupa funcții de conducere, la nivel foarte înalt, iar uneori se vor reîntoarce în instituție pentru a gira cu experiența și profesionalismul de care dădeau dovadă, evoluția instituției și continuitatea acesteia.