„Când vine vorba despre ce mi-a plăcut cel mai mult în acest marș, un marș istoric ce sărbătorește lunga existență a velierului, mai exact de 80 de ani, primul gând care îmi vine în minte este: “Mi-a placut tot!”, începând de la modul de acostare și manevra de plecare, până la prietenul nostru, hamacul, ce ne-a însoțit în toată această experiență.
Fiecare zi a avut în coșul ei un lucru nou, pe care l-am descoperit bucuroasă, ținând cont de veșnica mea dorință de a descoperi orice mă înconjoară. Am învățat să furbișăm, un proces destul de minuțios, care face ca alămurile de pe navă să strălucească precum oglinda; deasemenea, am aflat ce este o veghe și cum se execută. Am învățat să fac multe noduri, la început a fost cam dificil, aproape ca mi-am înnodat mâinile, însă la fel ca orice persoană din echipaj, M.m.p.Ionuț Comună a avut răbdare să ne învețe pe fiecare. Tot ce mai rămâne de făcut este să înființăm un cerc de matelotaj în cadrul CNM “A.I. Cuza”.
Însă un lucru m-a făcut să fiu și mai mândră că am făcut parte din acest echipaj, la bordul iubitului velier – momentul în care am acostat în portul din Galați, mai exact acasă. I-am privit din depărtare pe părinții mei, rudele, cunoștințele, dar și locuitorii orașului meu natal, cum mă priveau, cum ne priveau pe noi toți în uniformă, cum ne făceau cu mâna și cum ne zâmbeau călduros de: ”Bun venit în Galați!”. A fost un sentiment de împlinire când toate fetele cunoscute mie au urcat la bordul navei și așteptau nerăbdătoare să afle povestea navei școală.
Așa am realizat, de fapt, că acasă nu e un loc, ci un sentiment, pe care l-am împărtășit într-o perioadă de 11 zile alături de echipaj, dar și alături de toate persoanele ce au luat la pas punțile #NȘMircea ”.
Elev caporal Maria Postolachi
Mare, deltă, valuri, soare, peisaje, prietenii, plajă, scoici, vânt, emoții și amintiri. Aceste cuvinte dau culoare timpului petrecut pe acest barc care a adunat 80 de primăveri în buchetul vieții. Povestea acestei nave reprezintă un exemplu pentru toți marinarii.
Pentru noi, viitori cadeți, primul pas la bord, prima privire asupra lui „Mircea” a constituit un moment unic prin care credem noi, doar marinarii iscusiți îl pot simți. În aceste zile ne-am simțit ca acasă! Atmosfera de la bordul navei este cu totul impresionantă. Cadrele militare lucrează într-o echipă, glumesc și înfruntă valurile mării împreună. Am avut ocazia sa vizităm patru orașe: Tulcea, Galați,Brăila și Sulina. Fiecare are o poveste ce merită ascultată de fiecare dintre noi. Totodată am legat prietenii cu elevi de elită ai României acestea frumoase!
Suntem norocoși că această experiență ne-a făcut să credem mai mult în forțele noastre proprii, de viitori militari!
Îți mulțumim, pentru tot, dragă Nava Școală „Mircea”!
Elev caporal Pascaru Lia
”Un sâmbure de teamă începea să încolțească în sufletul fiecărui elev, întrucât nu știam concret ce înseamnă un marș de instrucție. Am urcat la bordul navei, nerăbdători și foarte entuziasmați, iar echipajul ne-a întâmpinat cu multă iubire, căldură și dorința de a ne învăța lucruri noi. Primele zile au fost tulburate din cauza răului de mare, iar în celelalte ne am acomodat.
În porturile în care am acostat, am fost așteptați de mari oficialități, Muzica Militară a Forțelor Navale și localnici, de toate vârstele. Am vizitat diferite muzee, teatre, mânăstiri, nave fluviale cât și de protocol, destinate familiei Ceaușescu, dar și o plimbare cu șalupa pe Dunare până la Farul din Sulina.
Acest marș în cinstea aniversării a 80 de ani a navei-școală „Mircea” a fost o experiență unică și mă consider foarte norocoasă că am avut parte de ea, nu numai că am avut lucruri noi de învățat, dar m-a făcut să iubesc marea și valurile ei chiar și atunci când întâmpini o furtună, iar dacă cineva are dubii, pot să vă asigur că „Mircea” – voievodul valurilor, ne pregătește nu doar pentru a fi tehnicieni iscusiți la bordul navelor militare, ci ne antrenează și reflexele și disciplina pentru a fi buni luptători în cazul în care situația și, mai ales, patria o cere.
Elev fruntaș Cioroianu Elena
ANUNȚ!